Cheile Nerei

Arie naturală protejată constituită în baza legii 5/2000 şi delimitată prin H.G. 230/2003. Prin Legea 462/200 este încadrată în categoria Parcuri Naţionale, iar conform clasificării IUCN se află în categoria a II-a.

Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa se bucură de o extraordinară bogăţie floristică, un peisaj de o diversitate şi unicitate aparte, precum şi de starea de sălbăticie păstrată datorită accesului dificil în zonă.

Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei, în judeţul Caraş – Severin. Cuprinde o zonă carstică pe cursul mijlociu al râului Nera care constituie şi coloana vertebrală a Parcului.
Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa are o suprafaţă totală de 36758 ha.

Obiective turistice de vizitat in Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa

1. Cascada Bigar

Cascada Bigar din Oravita, judetul Caras-Severin, cuprinsa in Parcul National Cheile Nerei se afla in topul celor mai frumoase 8 cascade din lume datorita modului in care apa se imprastie si curge peste un damb acoperit de muschi verde. Este una dintre cele mai pitoresti panorame din intreaga tara.

2. Ochiul Beiului si cascada Beusnita

Ochiul Beiului si Cascada Beusnita se afla la o distanta de doar 1 ora de traseu una de cealalta si trebuie vazute impreuna, fiind doua dintre cele mai frumoase obiective turistice naturale din tara. Asezate pe cea mai compacta suprafata calcaroasa de pe intreg teritoriul Romaniei, Ochiul Beiului si Cascada Beusnita se ascund intr-una dintre ultimele paduri virgine din Europa, la sud de muntii Aninei.

Ochiul Beiului este un lac natural de pe raul Beu, alimentat de un izvor submers. Acesta se distinge prin culoarea sa neobisnuita, de un albastru pur si ajunge la o adancime maxima de 3,6 m.

Drumul catre Ochiul Beiului trece prin cateva pasaje sapate in munte de catre localnicii satelor din apropiere.

Cascada Beusnitei se afla in zona Rezervatiei Naturale a Parcului National si este considerata un monument al naturii, cu o cadere de apa ce se numara printre cele mai inalte din tara si care s-a format in urma dizolvarii substratului calcaros al solului modelat in forme extrem de interesante odata cu trecerea timpului formand cascade, ochiuri de apa si mini-baraje naturale.

3. Lacul Dracului

Un altul dintre cele mai importante monumente ale naturii din aceasta zona daca nu din intreaga tara, Lacul Dracului este de o frumusete ce intra in puternica discrepanta cu numele.

Lacul Dracului, lac carstic din Muntii Locvei a fost pana nu demult un lac subteran, descoperit de prabusirea pesterii cu acelasi nume. Lacul este usor de accesat aflandu-se la aproximativ 7 km de punctul de start al traseului cu cruce rosie ce porneste din Sasca Romana.

Desi lacul a fost masurat la 10 metri adancime maxima, exista legende in zona conform carora acesta ar fi un lac fara fund, conceptie datorata ametitoarei sale culori albastru-verzui intens. Culoarea neobisnuita si zona pitoreasca ce il inconjoara fac din acest lac subiectul unor fotografii spectaculoase si a unor amintiri nepretuite ce fac turistii sa se reintoarca mereu in acest loc de legenda.

Limita nordică porneşte din dealul Tâlva Mică ( borna silvică 12 din UP V , OS Oraviţa ), trece peste vârful Tâlva Mare (853,3 m) , pe interfluviul ce desparte bazinul Oraviţei (V3.10a.1) de cel al Jitinului, apoi coboară în drumul naţional DN 57 B în borna silvică 54 din UP V, OS Oraviţa, pentru a ocoli pe la sud sanatoriul Marila pe limita fondului forestier, prin bornele silvice 49 şi 36 din acelaşi UP. De aici se continua pâna pe drum la borna silvică 44 din UP III, OS Anina, de unde se îndreaptă spre sud până în borna silvică 43. De aici continuă pe Cracu Ocnarului, prin borna silvică 36 si pe Dealul Ocnarului, apoi pe Vârtoapele lui Matei până la borna silvică 23, unde trece pe limita fondului forestier, pe care coboară în Valea Minişului (VI-1.7) în borna silvică 15 din UP II, OS Anina. Urmează în aval valea Minişului pe malul stâng până în borna silvică 81 din UP III, OS Anina, de unde urmareşte limita fondului forestier prin bornele 77,76,76 din aceeaşi unitate de producţie , pe la sud de localitatea Steierdorf, trece pe malul stâng al pârâului Steier (VI -1.7.a) în borna silvică 129 şi coboară până la confluenţa cu valea Minişului. De la confluenţă urcă până pe Dealul Frumos (832,2m), care desparte bazinele hidrografice ale Minşului şi Steierului şi merge pe culme prin dealul Zabal pe interfluviul ce desparte bazinul Minişului de bazinele pâraielor Buhu şi Poneasa (VI-1.7.1.) până la confluenţa Poneasca/Miniş (borna silvică 218 din UP II, OS Bozovici).

Limita estică porneşte de la confluenţa Poneasca/Miniş şi continuă în aval pe malul stâng al Minişului până la confluenţa cu Vâlceaua Maraeţilor, urcă pe Dealul Padizelu Mare (546,6 m), continuă pe Dealul Brezaricea şi coboară la confluenţa Pârâului Lighidia (VI-1.7.3) cu un afluent de stânga al acestuia ( borna silvică 61 din UP II, OS Bozovici ). Urcă pe culmea Agrişului şi apoi coboară în pârâul Agriş (VI-1.9) la confluenţa acestuia cu Ogaşul Streneac, pentru a continua pe un aliniament de culmi format din Dealul Streneacului (765 m), Tâlva Mare, Tâlva Curmaturii, Poiana Goruneţ, Poiana Branişte, Zmuta Mare, traversând Valea Lapuşnicului (VI-1.12) pe la confluenţa sa cu pârâul ce izvorăşte de sub Vârful Tâlvei (791,70 m), apoi pe pârâul Moceriş (VI-1.12) pe la confluenţa sa cu Ogaşul Fetei Mari, de unde urcă în vârful Zmuta Mare (506 m). De aici coboară în Pârâul Ducin (VI-1.12a), pe care îl urmează pe malul stâng până la confluenţa cu Pârâul Docinoiu. Coboară pe malul stâng al Ducinului până la confluenţa sa cu Ogaşul Odăilor, de unde urcă în Vârful Odăilor (537,6 m). Din acest vârf coboară până la borna silvică 12 sin UP I, OS Bozovici, continuând pe malul stâng al Ogaşului Bâzacan şi de la confluenţa pe malul stâng al văilor Ducin şi Nerei pâna la confluenţa Nerei cu Valea Bucevii.

Limita sudică urmează Văile Bucevii şi Cremeniţa (VI-1.14.1) pe malul drept al acestora, apoi urmează Pârâul Boiştea de pe malul drept până la confluenţa acestuia cu Valea Runcii, pe care o urmează până la obârştia sa, unde trece pe limita fondului forestier, în borna silvică 242 din UP III, OS Sasca Montană, până la borna silvică 253 din acelaşi UP.

Limita vestică porneşte de pe la est de localitatea Cărbunari şi Stinapari din borna silvică 253 din UP III, OS Sasca Montană şi continuă pe limita fondului forestier până la borna silvică 233 din UP IV, OS Sasca Montană. De aici pe Cracul Baltan, prin Vf. Cioca Înaltă (593,1m) pe la est Sasca Română, până ajunge la Valea Nerei la confluenţa acesteia cu pârâul al cărui versant vestic este Cracul Miscu. Urcă pe Valea Nerei pâna la borna silvică 203 din UP I, OS Sasca Montană confluentă cu Pârâul Beiu (VI-1.15), de aici pe malul drept al Ogaşului Chichireagul Mare (VI-1.15.1) până la borna silvică 15 din aceeaşi unitate de producţie, iar de aici merge prin limita fondului forestier până la Pârâul Vicinic prin bornele 195, 199, 198, OS Oraviţa. Urcă pe o culme secundară a cărei cotă maximă este de 401,6 m, iar de aici până la est de localitatea Oraviţa merge pe limita fondului forestier prin bornele 143, 137, 120, 357, 77, 74 din acelaşi UP V, OS Oraviţa. Ocoleşte pe limita fondului forestier, ajungând în borna silvică 8 de unde urcă în vârful Tâlva Mică (borna silvică 12 din UP V, Valea Oraviţa, OS Oraviţa).

Print Friendly

Comments are closed